Pe aripile fermecate ale imaginatiei
Șoricelul Bulgarel,
Cat e el de mititel,
Dintr-un salt, este pe masa…
In castron, la branza grasa.
Insă n-a avut noroc,
Caci se-aude toc, toc, toc!
E Tincuta cea hai-hui,
In pantofii ei cu cui!
– Bulgarel, acum sa vezi,
Pe unde-o sa evadezi?
– Nu mai am curaj sa sar!
Ce sa fac? Nu am habar!
Cand de la scoala am venit
In spate cu un ghiozdanel,
In fata portii am gasit,
Micut si slab, un alb catel.
Era speriat si ghemuit,
L-am mangaiat pe bot usor
Si l-am servit c-un biscuit,
Iar el mi-a spus incetisor:
– Candva aveam si eu stapani,
Dar m-au batut si m-au legat.
Cu mine nu au fost prea buni
Si de aceea am plecat.
Oameni rai m-au alungat
Cand pe la porti am poposit,
Din gunoaie am mancat
Si zile-n sir am hoinarit…
– O biet catel cu nas julit!
Mergi schiopatand de o labuta…
Mult prea multe-ai patimit,
Haide in a mea casuta!
Cu ochii calzi, el mi-a zambit
Si mi-a intins labuta.
Apoi, in brate mi-a sarit,
Iar eu l-am dus la bunicuta.
– Draguta mea, este fetita!
Cum s-o strige bunicuta?
I-am pus la gat o fundita
Si-am numit-o Hoinarita!
Motanelul meu, Labuta,
Urmareste-o albinuta
Ce-a intrat, nitam, nisam,
In dulceata din borcan!
– Stai un pic sa ma socot:
Cum sa fac eu sa te scot
Iute, sa te scap cu viata
Din borcanul cu dulceata?!
Natafletul de motan
Vara capul in borcan
Si mustatile-si agata…
Stau lipite in dulceata!
Albinuta l-a-ntepat,
Acum este bosumflat
Si, pe nas c-o umflatura,
Fuge drept in batatura.
Miauna cu disperare:
– Ajutor, nasul ma doare!
Si se scarpina c-o laba…
– N-am putut sa-mi vad de treaba?!
Chibzuieste si socoate
Ce te-nvata-acum zicala:
Nu-ti baga nasul, mai, frate,
Unde nu iti fierbe oala!
Un pui micut de magarus
Nazdravan si jucaus,
Vrea, sarmanul, sa se joace
Si cu alte dobitoace!
Sprinten, dand voios din coada,
Intra vesel in ograda…
Dar nu stie sa rosteasca
Nicio vorba pasareasca!
Il saluta pe curcan,
Care umbla dolofan:
-Iha-iha! Vin acu’…
Dar curcanul: Glu-glu-glu!
Vede-alaturi un ratoi
Cu penajul mai de soi:
Mai incolo, un gansac
Sasaie si sta posac!
-Ga-ga-ga si ga-ga-ga,
Asta e ograda mea!
O gaina pe cuibar
Sta pe oua in hambar!
Vesela cotcodaceste:
-Eu voi face pui de aur.
Precum galbenii-n tezaur!
Sus, pe gard, un cocosel:
-Cucuriguuu! Hop si el!
Se falea de la-naltime
Ca-i stapan in pasarime!
Iar Grivei, ce sta legat,
Latra ca un apucat:
-Ham-ham-ham, o spun, pe bune:
Am o mare misiune!
Magarusul pe loc sta
Si-ncepu a cugeta:
-Ma lipsesc de-asa parada,
De orgolii in ograda!
Iha-iha, eu ma duc.
Ma-mprietenesc c-un cuc,
Ca e tare singurel…
Singur eu, singur si el!
Uite-l și pe Peticel!
O minune de cățel.
Este plin de peticuțe,
De la bot pân’ la lăbuțe!
Stă frumos la semafor,
Ca oricare trecător.
Verde când se luminează,
Iute strada traversează.
Cand in vizita m-am dus
La matusa Violeta,
Intr-o doara, eu i-am spus:
– Da-mi si mie bicicleta!
– Eu ti-o dau, draga fetita,
Grija ai cum urci pe sa!
Nu cumva sa-i rupi vreo spita!
Uite, mergi cu ea asa!
Ma imaginam zburand
Ca un zmeu sau ca racheta,
Sus, in sa si pedaland
Ca matusa Violeta.
Invitat a fost si Marc,
Iar eu, ditamai vedeta,
De pe dealul dinspre parc,
Am sarit cu bicicleta!
Ca sa vezi cascadorie!
Am zburat din sa in sus!
O intreaga-acrobatie!
Bicicleta mea s-a duuus…
Si facand un dublu salt,
Cum v-am spus eu, ca vedeta
Cu nasu-am dat de asfalt
Si-am facut zob bicicleta!
Nasul meu… vanat ca pruna!
Vai de mine, bicicleta!
Ma intreb acum intruna
Ce-o sa zica Violeta?!
Intr-un departat catun,
S-au nascut zece purcei
S-a-ntamplat chiar in Ajun…
Unu-i negru dintre ei!
– Gura mea-i ca o rotita
Si codita, inelus
Am un nume scurt: Tobita,
Zise negrul purcelus.
Fratiorii rad de el
Si ii spun: – Smoala-Tobita,
Esti sfrijit si mititel,
Cat un bob de neghinita!
– Mai ai si o stea in frunte,
Iar la gat, un clopotel!
Rade Tapul fara minte:
– Parca nu ai fi purcel!
Si-ncepu sa-l ia in coarne,
Sa-l invarta, mai apoi
Cat pe ce sa il rastoarne
Cu burtica in noroi!
Purcelusul, suparat
Fiindca e jignit in sine,
Se-adresa cam indignat:
– Tapule, vezi-ti de tine!
Stii, in viata bine-ti sade,
Chiar asa se si cuvine:
Sa-i tratezi precum se cade
Pe cei diferiti de tine!
Fluturasul cel gingas
E-ntrebat de-un iepuras:
– De ce zbori si nu ai stare
Si planezi din floare-n floare?
– Precum vezi, eu zbor si zbor
Din razor in alt razor.
Si asa, in zborul lin,
Strang polenul din malin!
Altul este al meu har,
Am un scop si am un dar:
Zbor din zorii diminetii
Si dau bucurie vietii!
Ma opresc doar la apus,
Cand si soarele s-a dus!
Chiar de tie-ti pare joaca,
Nu multi pot asta sa faca!
Toti avem un rost anume
Si-o menire-n asta lume.
Respectand pe cei din jur
Vei avea sufletul pur!
Am un pisoiaș bondoc,
Se numește Ghemotoc
Și e tare jucăuș…
Este viu, nu e din pluș!
Într-un castronel, bunicul
I-a-ncălzit acum lăpticul.
Ghemotoc, de bucurie,
A sărit în farfurie!
– Lăptișorul l-ai vărsat…
Ghemotoc, să faci curat!
Cu boticu-n loc de mop,
Strânge totul strop cu strop!
De azi-noapte ninge-afara,
Fulgi roiesc in sus si-n jos.
Baba iarna cerne iara,
Asternand omat pufos.
Din barlogul captusit,
Mos Martin nasul si-l scoate;
Pentru ca e ragusit,
Si-a pus cojocel pe spate.
Are schiuri in picioare,
Sprijinit pe doua bete,
Bucuros nevoie mare,
Sa schieze vrea sa-nvete.
Isi da drumul “gratios”,
Rostogol, ca un dovleac.
De pe deal, la vale-n jos,
A ajuns de-a berbeleac!
Schiopatand de un picior,
Plange-n barba ursuletul:
– Nu mai vreau sa fiu schior,
Am cazut ca natafletul!
Acum stiu. Pe viitor,
Ascultati a mea povata:
Sa schiez nu e usor,
Cu profesorul se-nvata!