Cand de la scoala am venit
In spate cu un ghiozdanel,
In fata portii am gasit,
Micut si slab, un alb catel.
Era speriat si ghemuit,
L-am mangaiat pe bot usor
Si l-am servit c-un biscuit,
Iar el mi-a spus incetisor:
– Candva aveam si eu stapani,
Dar m-au batut si m-au legat.
Cu mine nu au fost prea buni
Si de aceea am plecat.
Oameni rai m-au alungat
Cand pe la porti am poposit,
Din gunoaie am mancat
Si zile-n sir am hoinarit…
– O biet catel cu nas julit!
Mergi schiopatand de o labuta…
Mult prea multe-ai patimit,
Haide in a mea casuta!
Cu ochii calzi, el mi-a zambit
Si mi-a intins labuta.
Apoi, in brate mi-a sarit,
Iar eu l-am dus la bunicuta.
– Draguta mea, este fetita!
Cum s-o strige bunicuta?
I-am pus la gat o fundita
Si-am numit-o Hoinarita!
